Acasă / Practică / Ecografie abdominală veterinară

Cum se face ecografia abdominală la câini și pisici

Abdomenul este cea mai frecventă ecografie într-o clinică veterinară: vărsături și diaree, scădere în greutate, modificări la biochimie, control de rutină la animalul în vârstă, evaluare înainte de anestezie. Organele sunt multe, câinele și pisica au repere diferite, iar pacientul nu stă întotdeauna liniștit. Vedem cum decurge examinarea, ce se urmărește la fiecare organ și unde se duce timpul după ce animalul a fost deja predat proprietarului.

Ce se examinează

Animalul vine nemâncat: câinilor și pisicilor de obicei nu li se dă hrană opt-douăsprezece ore, apa nu se restricționează. Înainte de examinare e mai bine ca câinele să nu fie scos la plimbare, ca vezica urinară să rămână plină. Blana de pe abdomen se tunde de la apendicele xifoid până la pubis și lateral până la rebordul costal, pielea se degresează cu alcool și se acoperă din belșug cu gel. Prin blană, chiar udă, imaginea este vizibil mai slabă.

Poziționarea se face în decubit dorsal, într-o tăviță moale, sau în decubit lateral, după obișnuința medicului și temperamentul animalului. Pentru pisici și câini mici se potrivește o sondă microconvexă sau liniară de 7.5-12 MHz, pentru câini mari una convexă de 5 MHz, dar pentru peretele intestinal și suprarenale merită trecut pe liniară și la rasele mari. O pisică agitată e ținută de doi oameni: unul o imobilizează, celălalt lucrează. Dacă animalul nu se lasă examinat, decizia privind sedarea o ia medicul în funcție de starea pacientului.

E mai comod să păstrezi mereu aceeași ordine, ca să nu scapi nimic: ficat și vezică biliară, splină, rinichiul stâng și suprarenala stângă, rinichiul drept și suprarenala dreaptă, vezica urinară, apoi stomac, duoden, pancreas, anse de intestin subțire, colon, limfonoduli, uter și ovare sau prostată. La final se mai trece o dată prin toate regiunile căutând lichid liber.

Obstacolele principale le cunoaște oricine: gaz în stomac și intestin, stomac plin la animalul care a fost totuși hrănit, blană deasă și abdomen încordat la pisica speriată. Suprarenala dreaptă și lobul drept al pancreasului la câinii cu torace adânc se pot vizualiza uneori doar printr-un abord intercostal drept. Dacă un organ nu a fost vizualizat, e mai bine să fie scris ca atare decât să rămână rândul gol.

• Ficat: dimensiuni, margini, ecogenitate, ecostructură, leziuni focale
• Vezica biliară: conținut, grosimea peretelui, coledoc
• Splină: dimensiuni, grosime, ecostructură, formațiuni
• Rinichi: lungime și lățime, diferențiere cortico-medulară, pelvis renal
• Suprarenale: grosimea fiecăreia, formă și ecostructură
• Vezica urinară: peretele la umplere, conținut, uretră și uretere
• Stomac și intestin subțire: grosimea peretelui, stratificare, peristaltism
• Pancreas, limfonoduli, lichid liber, uter și ovare sau prostată

Cât durează

Examinarea propriu-zisă la un animal liniștit durează cincisprezece-douăzeci de minute, la o pisică agitată sau la un câine cu gaze mai mult. Apoi începe raportul: vreo treizeci de rânduri pe organe, fiecare cu milimetrii lui, plus descrieri și concluzie. De mână asta înseamnă încă douăsprezece-cincisprezece minute, iar de multe ori raportul se termină după ce proprietarul a plecat cu animalul. La zece ecografii abdominale pe tură, scrisul ia mai mult de două ore.

Aceeași examinare prin voce

Specia, rasa, greutatea, vârsta și sexul animalului se introduc în fișa examinării înainte de început, nu trebuie dictate. Apoi medicul spune ce vede pe ecran, pe organe și cu cifre, iar valorile intră în rândurile lor, cu reperul pentru specie afișat imediat alături. Mai jos, dictarea unui caz real: pisică de șapte ani, control de rutină înaintea unei igienizări orale sub anestezie generală. Se poate asculta integral sau se poate apăsa pe fiecare replică.

Valorile ajung în rândurile organelor lor, nu într-un text general. Medicul poate merge în ordinea proprie, să înceapă cu vezica urinară cât e plină și să revină la ficat după intestin, și totuși fiecare cifră ajunge la locul ei. Reperul de lângă valoare vine din pachetul protocolului, separat pentru câini și pisici, așa că un perete intestinal prea gros pentru o pisică se vede imediat, nu la recitire.

În raport reperele sunt separate pe specii: peretele gastric până la 5 mm la câine și până la 3 mm la pisică, peretele intestinului subțire până la 4 și până la 2.5 mm, grosimea suprarenalei până la 7 și până la 4 mm, coledocul până la 3 și până la 4 mm. Lungimea rinichiului la pisică este de 30-45 mm, la câine se evaluează în funcție de greutate și rasă. Acestea sunt repere, nu un diagnostic: interpretarea finală aparține întotdeauna medicului, ținând cont de tabloul clinic și de analize.

Cum arată documentul finalizat

Din aceleași date se generează imediat documentele. Tabelul este comod pentru medic și pentru comparația cu examinarea anterioară, varianta text este mai ușor de înțeles pentru proprietar și pentru colegul căruia i se predă animalul pentru tratament.

Întrebări frecvente

Ce se schimbă într-o tură

În medicina veterinară raportul așteaptă adesea până se eliberează medicul de pacientul următor, iar proprietarul a plecat deja. Dacă raportul se completează în timpul examinării, poate fi înmânat imediat, odată cu animalul și recomandările.

Primele 15 rapoarte sunt gratuite. După aceea prețul depinde de mărimea pachetului: de la 0.42 la 0.53 USD per raport, indiferent de durata dictării. Fără abonament.

Fișierul aplicației

Îndreptați camera telefonului spre cod: pagina de descărcare, cu fișierul și suma de control.

Deschideți →

Mai mult din practică